---

Gradina tradiţională pentru cultivarea legumelor se amenajează de regulă in teren deschis, fără amenajări complicate ale terenului, având grijă să lăsăm spaţiu de acces între diferitele zone de cultivare/răzoare. Pentru spaţiile generoase nu este o problema gestionarea acestor zone de cultivare,dar dacă ne referim doar la necesităţile unei familii, pentru consumul propriu se poate realiza o grădină de dimensiuni reduse atât pentru că spaţiul parcelelor de pământ ale zonelor urbane sau din zonele limitrofe ale acestora este redus dar şi pentru că timpul şi energia necesare să fie reduse.
Plecând de la această idee se pot planta un număr redus de fire de plante, de exemplu 20 de roşii, câteva de castraveţi etc. , astfel încât ele pot oferi o cantitatea suficientă de legume pentru consumarea proaspătă. Un umăr mare de plante vor necesita o atenţie zilnică, cheltuieli mai mari de îngrijire şi cel mai important lucru, timpul nostru liber se va evapora. O altă idee de urmat este cultivarea succesivă a legumelor, de exemplu semănarea seminţelor de salată la interval de câteva zile, ceea ce va permite să obţinem o recoltă continua.
Nu toate tipurile de teren pot să ofere o anume calitate a solului pentru amenajarea grădinilor şi cum am spus mai sus, terenul rezidenţial este de cele mai multe ori limitat, fiind necesară o îmbinare a necesităţilor rezidenţiale legate de spatii verzi deschise, zone de agrement,şi relaxare. Pentru astfel de situaţii există posibilitatea de a amenaja grădina cu ajutorul straturilor înalte, aşa numitele „raised bads”. Avantajul acestei soluţii este că se poate realiza o gradină modernă, perfect încadrată în necesităţile curţilor moderne dar şi care ne permit îmbunătăţirea solului sau utilizarea unui pământ de grădină doar pe zonele de cultivare a plantelor – rezultă necesar de pământ de grădină mai mic, costuri mai mici şi utilizarea eficientă a acestuia.
Aceste „raised beds” sunt straturi înălţate care se bazează pe conceptul din permacultură, cunoscut sub denumirea de efect de margine. Sepp Holzer in cartea “Permacultura – Ghid practic pentru agricultura la scara mica” descrie beneficiile acestui tip de strat.

Amenajarea acestor straturi înalte se poate face atât în spaţiul exterior deschis cât şi în seră. Din punct de vedere dimensional, există o libertate deplină, fiecare îşi poate proiecta şi realiza mărimea straturilor după necesităţi şi spaţiul disponibil. În exemplul din imagini regăsim un strat înalt cu înălţimea de 0,4 m (H), lungimea de 3 m (L) şi lăţimea de 1,2 m (l). Lăţimea de 1,2 m este aleasă pentru a avea accesul uşor pe laturile straturilor, pe fiecare latură şi fără a ne întinde pentru a ajunge la mijlocul acestuia. Înălţimea de 0,4m este suficientă pentru dezvoltarea rădăcinilor plantelor şi permite lucrul ergonomic, fără aplecare peste strat/plante.
Materialele utilizate pentru realizarea cadrelor unde amenajăm straturile pot fi de orice natură, uzual se pot realiza din scândură groasă de lemn, de exemplu cu grosime de 4-5 cm, vopsite in exterior iar interiorul căptuşit cu folie hidroizolantă pentru o mai buna rezistentă în timp a lemnului – protecţie la umezeala.

Raised beds (sau „lasagna” cum mai este cunoscut) este format din mai multe straturi cu următoarea succesiune: primul strat este format din cartoane fără tipărituri (acestea conţin plumb sau alte substanţe toxice utilizate în procesul de tipărire), următorul tocătură – rumeguş, apoi frunze din pădure, urmează 20 cm de gunoi iar ultimul strat este pământ mai nisipos amestecat cu humus. Cartoanele în contact cu solul şi umezeala au rolul de a atrage din pământ micro-organismele necesare pentru descompunerea straturilor superioare de materie vegetală (crengi tocate, rumeguş, frunze, resturi vegetale) şi transformarea acestora în compost. Procesul de compostare are avantajul ca în primele etape degajă căldură ceea ce ajuta la dezvoltarea plantelor în primăvară, când temperaturile exterioare sunt mai scăzute.

   Principalele avantaje a unui „raised bed” sunt:
– asigură o productivitate ridicată, de minim 2 ori faţă de cultura clasica;
– laturile straturilor ajuta la încălzirea solului, astfel temperatura acestuia va fi mai ridicata;
– nu depindem de solul din gradină, compoziţia acestuia o realizam noi;
– drenaj mai bun în sol;
– economie de spaţiu;
– ergonomia acestui tip de strat, ne ajută să-l întreţinem mult mai uşor.

O altă metodă pentru optimizarea spaţiului este cultivarea pe verticală a legumelor (evident a soiurilor care se pretează): pepeni galbeni, dovleci, castraveţi, fasole etc.
Avantajul constă în economia de spaţiu dar si o expunere mai buna la soare, plantele vor fi mai bine aerisite, evitându-se umezeala ce favorizează apariţia bolilor.

---